Wednesday, February 17, 2016

Povestea Cristinei-Luana Zosmer

Pe vremea cind inca eram "nimeni" adica una din milioanele de divortate cu trei plozi mici, rate la casa si ca meserie eram curatitoare-n vilele imense ale altora, pe vremea aia eram si grasa,latoasa,neingrijita si satula de viata in asa un hal ca as fi putut sa zic cu inima impacata " daca o mierlesc maine va fi o usurare pentru toata lumea"(fara conotatii de constiinta va rog, cui as fi lasat copiii etc.etc.sunt momente de-astea-n viata cind pielea ti-e mai aproape decit camasa si nu-ti mai pasa de nimic). Intr-o dupa-maiaza fierbinte, asa cum de obicei sunt ele in tara asta de-i zice tara sfanta, tocmai terminasem de curatat vila cu trei etaje a unor bogati,ma dureau umerii de la batul si cirpa de spalat pe jos, ma dureau picioarele de urcatul si coboritul scarilor,ma durea capul de oboseala de tigari si prea multe cafele, stateam in statia de autobuz si ma gindeam cu jale la programul care ma astepta acasa dupa ce copiii tocmai venisera de la scoala, tocmai mincasera,tocmai imprastiasera totul si eu urma din nou sa curat.Doamne, cum urasc termenul asta " a curata" din tot sufletul il urasc.Visam in nimicnicia mea sa am si eu una ca mine, o servitoare care sa-mi faca toate treburile, eu numai sa ma duc la o munca si munca aia sa-mi placa, sa vin acasa sa citesc, sa dooooooooorm, sa calatoresc, pe scurt, visam vise cind linga mine a oprit Chevroletul cel alb si un barbat m-a intrebat coborind geamul daca poate sa ma duca undeva.Da,poti sa ma duci acasa i-am raspuns, nu,nu-mi mai pasa daca e un violator in serie, un arab cu ginduri criminale, un sadic de-ala de-o sa ma taie bucati sau daca-i dracul in persoana.Vroiam acasa.M-am urcat in masina aia mare si eleganta ,barbatul imbracat in uniforma militara cu grad mare, n-am sa-l spun ca n-am chef nu ca l-ati cunoaste cumva ,era foarte amabil, m-a intrebat tot drumul,l-am intrebat tot drumul, si-n vreme ce-mi raspundea m-am gindit ca pe lume-s multi nebuni si ce l-o fi apucat pe asta sa incerce sa ma agate tocmai pe mine care aratam de un ban jumate si valoram jumate din cit aratam? Pe scurt am stabilit sa ne revedem vineri seara.Barbatul mi-a spus de la inceput ca e insurat, ca are o casnicie buna, patru copii mari si ca nevasta-sa-i avocata. Nu stia de ce a oprit masina linga mine, nu stia de ce ma duce acasa si mai ales habar n-avea ce-l mina sa-mi propuna o intilnire vineri seara cand de fapt toti barbatii insurati sint cu familiile lor.M-am imbracat cit am putut mai bine, cu ce-aveam si-aveam putin, m-a dus la un restaurant celebru si-apoi m-a lasat in fata casei.Atit. Ne-am intilnit in continuare cam de cite 2 ori pe saptamina ,ma ducea la spectacole, la concerte,la restaurante, la magazine scumpe, a inceput sa ma imbrace dupa gustul lui, sa-mi cumpere lenjerie pe gustul lui ,sa ma schimbe pentru el.Eu am inceput sa fac dieta, sa ma duc sa fac sport,imi gaseam acum timp de toate dar inca faceam curatenie-n casele altora de 2 ori pe saptamina, nu de alta dar vroiam sa fiu oarecum independenta de banii lui.La un timp a inceput sa ma bata gindul ca trebuie sa fac altceva, adica sa incep sa fac ceva intr-adevar, l-am intrebat ce-ar crede c-ar trebui sa invat? s-a uitat lamine ciudat, "la ce-ti trebuie sa inveti? Am inteles atunci ca din mine-l intereseaza numai partea de la briu in jos si-asta am inceput sa-i ofer ,fara sa mai bag in legatura asta si sufletul sau creierul, eram papusa lui cind vroia, el platea pentru asta si ma simteam bine cu el in pat.Ce faceam cind nu era cu mine a devenit treaba mea.De banii lui aveam nevoie.M-am dus si-am invatat cosmetica, in acelasi timp m-am apucat sa invat si medicina alternativa.Invatam serile de trei ori pe saptamina, de doua ori eram cu el,diminetile lucram ca femeie de serviciu.Aveam 43 de ani pe vremea aia.Cu timpul, adica dupa un an de invatat cosmetica m-am dus si-am lucrat la cineva, intr-un atelier,pensam sprincene,scoteam parul de pe picioarele clientelor,uneori mai faceam si cite-un tratament simplu, ce-mi dadeau si mie.Bani de cumparat aparatura sa lucrez acasa nu aveam.De medicina alternativa nu ma puteam atinge,n-ai voie sa lucrezi in ea fara diploma deabsolvire.Terminasem deja cosmetica, doi ani, am luat imprumut de la banca si-am cumparat minimum de aparatura.Mi-am deschis cu chiu cu vai ceva acasa,pentru femeile cu putini bani, cele ca mine, cele care voiau sa fie frumoase si ingrijite insa n-aveau cum sa ajunga la marile centre de cosmetica.Mergea cumva, nu c-as fi putut trai numai din asta, dar cistigam ceva.Intr-o zi mi-a venit o pacienta noua,femeie religioasa moderat, mergea la o nunta, vai de tenul ei,curgea din el grasimea , semne de foste cosuri puroioase si alte cosuri puroioase in formare, dereglare hormonala totala.Am facut ce-am putut, mi-a poevstit ca e maritata, are doi copii si sta undeva intr-una din asezarile noastre.Era nervoasa, baiatul cel mare inca nu revenise de la scoala, era ora cinci si-ar fi trebuita sa ajunga pe la trei.Se tot agita cu telefonul, suna peste tot, la rabinul director al scolii, la vecini, nimeni nu raspundea.I-am pus o masca astringenta si mi-am zis sa-i fac putin masaj pe talpi sa se mai destinda saraca.Era iar cu celularul cind a aflat ca fiu-sau s-a dussa imparta mincare saracilor si s-a mai linistit.Oricum masajul la talpi l-am continuat.La un moment dat mi-a spus: "i nteresant,miinile tale le simt ca-mi transmit un fel de caldura-n tot corpul,in special in regiunea uterului si-a ovarelor. ". N-am bagat exact de seama la ce spune.I-am terminat tratamentul, am stabilit sa vina peste doua saptamini si mi-am vazut de treaba.A revenit peste 2 saptamini, m-a rugat, daca pot sa-i mai fac un masaj la talpi,i-am facut, a vrut s-ami plateasca.I-am zis ca nu-i nevoie.A stabilit pentru saptamina urmatoare,numai pentru masaj, am intrebat-o de ce ,a zis ca-i face bine, si-atit.A venit la tratamente la fata si la masaje cam o data pe saptamina vreme de doua luni.Ultima oara a aparut incarcata de flori, de bomboane de prajituri cu barbatul si cei doi copii.N-am inteles ce mi-a cazut pe cap, nu era ziua mea si nici vreo alta sarbatoare, plus de asta am o casa mica si atitea persoane de-odata ma apasau pe creier.Am intrebat-o ce s-a intimplat, in sfirsit, ca sa n-o lungesc, mi-a zis ca de mult a vrut sa ramina gravida, n-a reusit, a facut tot felul de tratamente,a ramas gravida prin insamintare dar a pierdut.Cind a venit la mine deja isi pierduse orice speranta, cind i-am facut primul masaj la talpi a simtit ca ceva se schimba-n corpul ei, si dupa o luna a ramas gravida fara tratament si fara nimic altceva sa o ajute.Mi-a trimis o alta cu probleme, si o alta si-apoi o alta,au venit oameni de tot felul cu diverse boli, diverse dureri,diverse necazuri.Clinica din mica mea casa ( deja devenise clinica) era mereu plina, telefoanele sunau si terminasem deja cursul de medicina alternativa, aveam dreptul sa tratez pe oricine si tratam.O data cu oamenii au inceput sa vina si banii, am simtit ce inseamna sa ai dar n-am innebunit din asta,nu m-am facut blonda, insa mi-am cumparat o masina la mina a 2-a, si-am inceput sa fiu independenta-n miscare,banii am inceput sa-i pun de-o parte, sa ma port de parca nu i-as fi avut, asta-n mare.Slabisem deja, aveam deja o silueta frumoasa, insa inca nu de invidiat.Eram ingrinjita si devenisem pedanta, copiii cresteau si-aveau acum nevoie de alt fel de atentie si alt fel de ajutor, acum puteam sa le dau ajutorul asta.Si-a trecut vremea.El,adica omul cu Chevroletul a disparut exact asa cum a aparut,intr-ozi n-am mai auzit de el,pe-o usa intrasera reusite pe-o alta usa iesise el si nu intelegeam unde sau de ce.La celular nu mai rapspundea,stiam telefonul lui de-acasa dar conventia era sa nu-l caut acasa niciodata si nu l-am cautat.Celebritatea mea crestea, m-au intervievat pentru radio,pentru televizor,am inceput sa merg la congrese internationale, m-au rugat sa tratez pacienti in strainanate, am facut-o.Dar casa mea mica a ramas casa mea mica si n-am schimbat-o,masina e noua insa nu e jeep sau alta modernitate, n-am nevoie sa pozez in ceva ce nu sint, imi amintesc mereu ca sint,la baza divortata grasa si latoasa mama a plozilor care facea curatenie-n casele altora.Pastrez amintirea asta-n umerii durerosi si-n picioarele care din cind in cind se umfla poate si-n degetelecare-mi amortesc, amintirea batului si-a cirpei de spalat.Intr-o zi o familie m-a rugat sa le tratez baiatul, ramasese paralizat dupa un accident de motocicleta.I-am vazut diagnosticul,leziunile,nu prea aveam mare lucru de facut, numai o minune l-ar fi putut ajuta ori eu minuni nu stiu sa fac, de ce sa mint? Le-am spus parintilor, m-au rugat totusi sa merg chiar daca nu ajuta au sustinut,n-are de ce sa strice.La spital, e un spital de recuperare de fapt, in hol ma astepta familia cu fiul lor in caruciorul cu rotile.Erau zeci de oameni in lobiu-ul imens, nu stiu de ce m-am intors in loc si ochii mi s-au indreptat spre un scaun cu rotile-n care picotea un barbat.Parca mi s-a oprit respiratia.Era el,barbatul din Chevroletul cel alb.Un sfert din ce fusese.se vedeau pe el semnele paraliziei partiale pe partea stinga.Linga el o femeie, nevasta, incerca sa primeasca raspunsuri la niste intrebari.El incerca la rindul lui sa vorbeasca, greu, bilbiit,gijiit,fractiuni de cuvinte nelegate intre ele.Mi-am cerut scuze de la familia baiatului si-am mers la ei .Avusese un grav atac cerebral si consecintele se vedeau, era de cinci ani in scaunul cu rotile,aveau bani cu ce sa plateasca dar recuperarea mergea greu de tot si din cite spunea nevasta multa vreme n-or sa-l mai poata tine acolo...Tu esti cea de la tv? m-a intrebat.Da eu sint cea de la televizor.si vreau sa va ajut.De ce? a intrebat femeia mirata.Am o datorie de platit in fata lui dumnezeu si-am hotarit ca ajutindu-va pe voi mi-o achit, oarecum.Suna romantic ,sentimental, ceva de telenovela toata povestea asta, asa-i? ei bine nu este.Au trecut trei ani de-atunci.Barbatul din Chevrolet si-a revenit in mare parte, merges chiopatind, misca mina stinga destul de greu, vorbeste bine nu-si mai face nevoile pe el, poate sa mearga chiar si in strainatate ceea ce el si nevasta lui fac adesea.Au trecut 15 ani de cind stateam, o servitoare-n statia de autobuz.Acum sint un om care poate sa ajute si ajuta multi oameni.Copiii sint mari, si-au terminat facultatea,fata s-a maritat si-am o nepoata.Merg mult in strainatate ,ajut multora, am succes, am glorie, am de toate insa si-acum stau si ma intreb cum s-au intimplat toate astea ca intr-un roman roz.Ce anume m-a minat sa fac ce-am facut, sa ajung unde-am ajuns,poate omul dinChevroletul alb sa fi trezit in mine dorinta de-a fi altceva decit papusa lui sexuala? Poate cineva sus undeva a hotarit ca pot mai mult sau ca vrea mai mult de la mine ?NU stiu daca exista povesti cu zine, nu cred ca exista, cred ca exista daruri pe care le primim si pe care,intr-un fel sau altul trebuie sa le folosim fiindca asa vrea cine ni le-a dat.Mai cred ca exista-n noi toti puterea de a descoperi darul pe care-l avem fiindca toti il avem, sub o forma sau alta.Si darul asta aduce multumire de om insusi si de cei din jur, de azi,aici,acum,de viitor in care continui sa dai si sa ajuti, sa primesti si sa continui ,prefacind ce-ai primit in alte daruri.Am ,acum cind scriu am 58 de ani si mi se pare ca sint o multime de recuperat.O multime de viata,o multime de sentimente o multime de bine.Ma cheama Cristina Miriam, o sa-mi gasiti numele peste tot in ziare in tara si in strainatate.dar asta nu-mi spune nimic, cine-am fost si cine-am ajuns, acum vreau sa stiu ce-o sa fiu peste 10 ani si peste alti zece....Glumesc.Oare-i viata un sir de coincidente? Oare-s coincidentele necoincidente si drumu-i scris numai mergem pe el cu ideea gresita ca il facem de capul nostru? Si-asa si-asa, dar asta-i filozofie si,cum sa va spun, n-am inclinari spre filozofie cu toata psihologia pecare-am invatat-o desprinzindu-ma de coada maturii.Precis va intrebati daca am acum o femeie care-mi face curatenie si daca-i cer sa-mi faca intr-o zi toate camerele? Nu,nu-i cer.Am o femeie care ma ajuta, e tinara si talentata, daca se apuca de invatat acum, la 36de ani poate sa faca ceva cu ea insasi, da din mina a lehamite cind ii spun, dar nu ma las, pina la urma tot o trimit la o scoala de arte .S-a nascut Odaya, inca o bebelusa a miinilor mele.Maica-sa sustine ca atunci cind i-au dat-o-n brate s-a uitat la ea cu niste ochi mari si castanii.Era frumoasa, relaxata, asta fiindca s-a nascut prin cezariana.Mi-au adus-o s-o vad, a zimbit cu toata gura ei stirba si m-a tras de par de parca voia sa ma apropii de ea.Mi-a gangurit lung in ureche nu stiu ce, oricum ceva dulce in limba pruncilor, dupa care a hotarit sa dea napraznic din picior in urechea mea stinga.E bine si-asa i-am zis, da sa nu exageram cu manifestarile de simpatie ca pe urma nu mai aud ce spui si-i mare pacat. Cam atita-i ce-am vrut sa povestesc....

autor necunoscut